As vrea sa ma lovesc de tine in clipele in care noapte devine orfana de lumina. Nu am mai zambit de cand ai constientizat ca "noi" nu te defineste si nu te va defini niciodata. Straniu. Am fost doi... in acele clipe tarzii de aprilie cand culorile noastre s-au amestecat pentru a ne crea impresia unui trecut comun. Albastrul meu s-a pierdut in al tau, insa ne-am otravit buzele de tacerea mult prea grea a realitatii. Spunea cineva "the present is a gift". Oare momentele tale nu s-au mulat pe suficientul meu? Ai vrea sa ard pana si ultima amintire cu tine? Sa-ti sparg imaginea si sa-mi tai liniile din mana stanga? Sa-mi trasez o cale diferita de a ta? Esti sigur ca asta e cea mai buna alegere? Sau iarasi te minti? "Am nevoie de afectiune, insa nu de a ta...."\

As vrea sa-ti cioplesc chipul din clipe pe care nu mi le mai aduc aminte. Sa recunosc in palmele tale povestea... noastra. Am fost "noi" in minutele care si-au dat ultima suflare cand am deschis ochii. Nu vreau sa te eliberez din vanatai, piele, ochi, buze....Refuz sa te transform in trecut. Ma obstinez sa-ti deslusesc mirajul linistii. Sa ma abandonez in coltul ...camerei tale... Bratele mi se topesc si mi-e din ce in ce mai frig... ma tem de mine in astfel de ...ganduri.....