Imi soptesti timid ca timpul nu e pierdut, insa am obosit sa eliberez oamenii pe care ii iubesc in el....  Mai gresessc uneori si ma arunc in furtuna sentimentelor pe care tu refuzi sa le recunocti in tine..mine.... noi...

•  Lumina dimineţii e mai puţin plăcută
  Când îmi amintesc că nu mai începem ziua în doi.
  Poate dacă singurătatea nu ar vorbi acelaşi limbaj ca noi
  Am fi mai puţin departe unul de celălalt
  Şi am şti că o simplă îmbrăţişare ne-ar ucide demonii.
  Mirosul cafelei nu mai este atât de puternic
  De când ceştile noastre s-au spart în prăpastia acelei nopţi.
  Poate dacă nu am fi uitat să strângem cioburile,
  Nu am fi sângerat atât de tare
  Încât să rănim şi cerul.
  Gustul migdalelor nu-mi trezeşte nimic de când
  Ai refuzat să-mi mai privesti lumina.
  Poate dacă ne-am urî mai puţin
  Soarele nu ar mai sângera, iar nori şi-ar spune "adio".
  Sunetele chitării nu mai cânta la fel
  De când ne-am răzbunat rupându-i corzile.
  Poate dacă nu am fi tăiat acea scenă,
  Am fi salvat ce mai rămasese din universul nostru
  Fragil de ireal.
  Liniile din mâinile noastre s-au şters
  De când am lăsat valurile să ne ascundă paşii.
  Poate dacă nu mi-ai fi dat drumul,
  În bătaia clipei de acum ti-aş fi desenat pentru a mia oară,
  Buzele, ochii, sprâncenele.... zâmbetul... încruntarea...
  Marea nu mai este la fel de amară
  De când ziua nu mai începe în doi,
  Ci fiecare în singurătatea lui...
  Poate dacă nu mi-ar fi atât de dor
  Aş şti să surâd.... dar nu-mi mai amintesc....
  Adu-mi aminte....
•