Spune-mi o poveste despre noi

Sunt oameni care apar pe neasteptate luand forma unor biti si a unor pixeli. Atat si nimic mai mult. Si trec clipe infiorator de repede, zambete, imbratisari virtuale, cuvinte care te incalzesc si iti dau impresia ca esti inteles, ca cineva aude strigatele si frustrarile tale. Nu am avut incredere la inceput, dar ulterior am reusit sa ma deschid... si el s-a deschis.. si suntem prieteni, desi suntem compusi din biti si pixeli....

• "Spune-mi o poveste despre noi.

Doua maini atingandu-se timid si totusi intens. Doua priviri ingemanandu-si orizontul zadarnic. Nu mai suntem aceiasi, ne schimbam atat de mult cu fiecare clipa. Nu ne mai recunoastem si e un gust amar. Atunci eram o singura persoana, acum ne-am indeparta. De fapt, niciodata nu ne-am apropiat
Doar eu am vrut sa cred asta. Niciun cuvant nu a fost real. Absolut niciunul. Ma incearca o senzatie atat de ireala si de confuza. Ma pierd printre sentimente si nu stiu cum sa reactionez. Fiecare pas pe care il fac, toate frazele pe care nu reusesc sa le leg... Ma mint. Contezi. Mult, putin, e irelevant, insa cel mai tare ma tem sa te privesc. Refuz sa cred ca esti real. Tu chiar nu existi. Nu ai cum! Sau iar am spus o minciuna? Mea culpa.
Zambesc... ai reusit sa-mi desenezi un zambet diferit si... as vrea sa dureze. Tu vrei?"

Nu pot incheia decat cu randurile de mai jos :

• Buzatul :"Nu stiu, poate ca fiecare din noi are nevoie, din cand in cand, sa isi mai traga sufletul putin si ne gasim alinarea unul in bratele celuilalt in lumea asta virtuala."

Multumesc!

• P.S. Poza e a lui :D