Ce suntem noi? Cum de am ajuns să ne considerăm oameni? Cu ce drept
afirmăm acest lucru? Am dreptul să fiu liberă, amdreptul să zâmbesc, să
respir, să trăiesc, să mă exprim... dar oare am dreptul să fiu...om? Am
ridicat privirea în acel ceas. Totul s-a înceţoşat. Pe moment nu am
realizat de ce, dar am constatat că erau oameni în jurul meu. Pare
destul de ciudat, dar realizezi târziu că există persoane în jurul tău.
Persoane care te fac să te simţi întreg, care-ţi arată drumul cel bun,
care pot fi numite prieteni. Ieri m-am plimbat printre minute. Şi m-am
simţit singură. Singură printre străini, printre umbre cunoscute,
printre priviri... Dar de cele mai multe ori, mă simt singură printre
oameni, singură pentru că nu că nu ştiu dacă cei ce mă înconjoară
sunt... oameni. E greu să găseşti un om printre oameni. Oare prin ce ne
deosebim de celelalte vieţuitoare? Prin faptul că ştim să ne controlăm,
să fim civilizaţi? Nu-i acceptăm pe ceilalţi, deşisunt semenii noştri.
Suntem oare oameni? Totul constă în acceptarea celorlalţi. Suntem
capabili să fim oameni?
1 comment:
Din cate deduc aici vrei sa spui ca vrei sa fi ca cei din jur? Sau te referi numai la faptul ca suntem prea rai ca sa fim numiti oameni? Dar nu avem ce face..lumea este imperfecta...pana si cel mai bun din toti face o mica greseala..si are defecte..asta este realitatea.
Post a Comment