Simplitatea povestii o regasesti printre aceste randuri. Pierduta in litere pe care te obstinezi sa le traduci in limbajul tau ascuns. In lumea mea, intamplarea se rataceste in prea putine date ale problemei. Timpul nu imi masoara respiratiile, lumina nu-mi traseaza niciun pas, in schimb imi sterge linia punctata a..... privirii tale. Diferentele ne distanteaza, insa tot ele ne redeseneaza valul clipelor pe care ni le furam din duratele care nu ne mai apartin de ceva vreme. Nu mint. Doar..... m-am prins intr-un joc al cuvintelor. Nu scriu despre tine... tu ai dat forma sentimentelor mele. Dor, frenezie, orgasm intelectual sau fizic, furie, tristete, fericire.... E un uragan in care vreau sa raman cat mai mult pentru a-mi reaminti cum era. Si nu cum a fost. Pentru ca iubirile mele nu se vor sfarsi niciodata. Le recunosc in ochi albastrii, in caprui, negrii, in piele alba, ciocolatie, in vorbe necunoscute, in maini care imi numara lacrimile de... nu mai stiu de.... provocate de emotii.... Cine mai stie... ce va decide timpul? Sunt a ta.... Abandoneaza-ma in tine..... Inca mai miros a tine si as vrea sa......sparg parfumul tau de talpile mele pentru a invata sa pasesc...in sange, in durere,... in tine....