Ne cladim povestile din oamenii pe care ii intalnim zi de zi. Ii lasam sa ne ascunda in spatele intamplarilor pe care le traiesc si mai ales in urma celor pe care le regreta. Inevitabil, devenim inerenti trecutului lor si ne amestecam ca-ntr-un cocktail de lacrimi amare si zambete mai mult sau mai putin adevarate. Sa fie acesta mersul firesc al lucrurilor? In lumea cui? In care cod al vietii este scris? Si mai ales pe cine incercam sa mintim astazi? Mai are sens sa ne construim clipele pe astfel de actiuni? Dar...
Isi plimba degetele prin carliontii lui si credea ca viseaza. Nu mai traise de ceva vreme un asemenea sentiment si se temea sa nu se sfarseasca prea devreme. Oare el are incredere in NOI? Oare sunt singura care simte realmente? Oare...?
Si-a pierdut minutele in necunoscut si astazi e ...ancorata in istoriile oamenilor pe care ii cunoste zi de zi in drumul spre ea insasi si care-i aduc aminte de...niste carlionti blonzi....
No comments:
Post a Comment