Ti-am furat pielea si m-am imbracat in ea in timp ce dormeai. Ai simtit si ai zambit usor si m-ai lasat sa ma lupt in continuare cu invelisul tau. De fapt, ai devenit parte din mine cand m-am asteptat mai putin si cumva te zidesc din clipele pe care nu le mai posed. Si nici nu cred ca le voi mai avea prea curand. Cu toate ca stiu ca te vei intoarce in mine, ma simt ca si cum nu ai fi fost adevarat si ca totul nu a reprezentat decat reverie. Si pana la urma de ce nu ar fi fost asa ? Au fost doar cateva sute de ore in care m-ai invadat pana in suflet si m-ai mintit frumos ca manile ni se vor intalni undeva..... 
Mi-s tamplele grele de lumina. O lumina alba si tacuta ce se revarsa din tine. M-ai privit pentru prima oara ca si cum as fi fost goala si n-as fi avut cum sa ma mai ascund. Nici de mine. Nici de tine. Mi-ai trasat un drum dificil spre noi. Oare il voi termina? Oare se va sfarsi cumva? Oare visez? Oare de ce ai pus punct ?