Astazi te-am ars. De-abia acum am avut curaj sa te ard pana la scrum. M-am vindecat de tine dupa doisprezece ani. Mi-a fost teama de acest moment pentru ca am stiut ca o data cu sosirea lui, pana si sentimentele mele se vor stinge si nu va mai ramane nimic. Pana la urma, chiar a fost nimic, de la piele, cuvinte, voci, atingeri, framantari de carne mincinoase care mi-au luat mintile! Nici scarba nu-mi mai trezesti. Doar un gust amar pentru ca te-am iubit cu toata fiinta mea. Ironia gandurilor mi-a purtat ieri pasii in locul in care mi-am pierdut inocenta in urma cu opt ani. Cand te-am privit si mi-ai intrat adanc in suflet. Si a fost dureros de dulce si tacut. Mi-a urlat pielea de dor si degetele mi-au devenit inerte. De ce naiba te-am lasat????? Ce mi-ai facut? Asta sa fie fericirea ?! Pe naiba! 

Astazi te-am ars si am renuntat si la HIMERE, CHITARI, NOIEMBRIE SI MAI.... Azi, 9 iunie,  te-am ucis si m-am eliberat. Astazi, am inceput sa traiesc cu adevarat..... Adio, R......