Ploua de prea multa vreme. Cumva sunetul ploii ma duce cu gandul la tine.  La acele momente in care ne ascundeam in acel loc fara nume.  Nu rosteam niciun cuvant. Doar ne priveam. Nu ne saturam unul de celalalt . Era semi-intuneric, iar singura lumina perceptibila era cea a sufletelor noastre. Ma cuprindeai si-mi numarai coastele ca si cum nu ai mai fi simtit pana la acel moment.... piele de femeie indragostita de viata si fluturi. Dar.... cateva clape de pian se loveau timid de  parca de abia atunci s-ar fi cunoscut. M-ai imblanzit cand te uram cel mai tare. Si ai fugit...