Imi plac smochinele. Dar parca mai mult dulceața de smochine. Dulceața s-o mănânc cu lingurița ta de lemn. Tu stii ca eu mi-am pierdut toate linguritele? Si nu erau de lemn, ci de plastic. Unul roz aprins. Stii ca imi va fi dor ? De glumele noastre prostesti. De tine cantandu-mi la chitara la trei noaptea drogata fiind de suferinte inchipuite poate. Imi vor lipsi momentele in care am mancat covrigi intr-o statie de autobuz.... sau de felul in care dormeai cu mana pe mine atat de protector. Sunt mici secvente aproape perfecte pe care nu le voi uita niciodata. Sa nu mai spun de discutiile din miez de noapte din balconul tau sau.... zecile de tigari fumate in incercarea de a ne vindeca unul pe celalalt. Mi-ai spus ca ti-am amintit de cineva care a fost in viata ta in urma cu mai multi ani si ca eu am cautat pe cineva anume in tine. Ei bine, te-am cautat doar pe tine. Pe nimeni altcineva. Si e ciudat pentru c-ai fost in preajma mea atar de putin...