Mi-a fost foarte dor de o anumita privire. Iar in clipa in care puteam sa o revad, s-a ascuns de mine. Nu stiu daca a fost vorba despre rusine sau despre neplacerea de a ma revedea. Cert e ca acel om mi-a intrat adanc in suflet la un moment dat si mi-a redat bucuria de a fi copil. Am impresia ca a trecut o eternitate de atunci si nu am nici cea mai vaga idee unde s-au pierdut toate trairile si toate sentimentele care ne-au legat atunci. Era stringent sa se transforme in altceva pentru ca nu am fi avut o continuitate firesca si unul dintre noi ar fi cazut de pe linia de plutire. Am tacut amandoi cand s-au sfarsit cuvintele dintre noi si am ales sa ne distantam fara prea multe gesturi, doar cu interpretari. S-au scurs multe nopti de atunci, singure sau nu. Multe ganduri si foarte putine revederi. Ma intreb daca m-as elibera la fel in privirea lui in cazul in care m-ar lasa sa-l revad. Iarasi ganduri, niciodata materialiazate. See you now or never!