Nu am crezut in nicio clipa ca voi invata ce inseamna linistea. Aproape de tine. Desi suntem mai mult decat indepartati unul de celalalt, simt ca tacerea ne uneste mai mult ca niciodata. Stiu ca nu voi avea aceleasi sentimente pe care le-a avut ea pentru tine, e imposibil. Insa ma calmezi si...... nu mai are cine sa-mi reproseze ca sunt prea agitata si obositoare. Si da, incerc sa te uit pe tine pentru ca tu nu ti-ai amintit de mine. De ce sa-mi amintesc? Poate ca am gresit suficient fata de tine, dar nu poti spune ca nu ai gresit si tu. Doare ca ne-am pierdut unul de celalalt, ca ne-am distantat, dar............. lasa-ma sa traiesc acum. Spuneai ca fericirea ta nu mai este problema mea. De parca asta ar fi fost o problema, un scop. Te contrazic. Ar fi fost o IMPLINIRE sa reusesc sa-ti provoc sentimentul de fericire. Insa plenitidinea mea nu s-a mulat corect pe suficientul tau. Si de aici au pornit toate starile pe care le-am trait singura, toate cioburile in care m-am taiat si din cauza carora am sangerat cand nu trebuia. Invata sa pretuiesti oamenii pe care ii ai aproape si pe care ii distantezi. to be continued