Un ultim fum tras dintr-o tigara pe care am uitat sa o sting acum multa vreme. Sau un suflet nestins, nici eu nu mai stiu daca era o inima sau o tigara. Cert este ca nu am stins nimic, daramite sa aprind. Nu iti cunosc nici acum limbajul, desi au trecut milioane de clipe de cand te-am privit. Am desenat timid o umbra pe care am uitat sa o leg de un trup viu. El era stins, dar tu nu vroiai sa recunosti si eu sa accept. Nu a existat in niciun minut sincronizare intre gandurile mele si pasii tai. Gandurile se pierdeau in eter, iar pasii se imprimau pe nisipul plajei in care nu m-am ratacit, Inca. Spuneam ca niciodata nu e prea tarziu. Pentru mine. Pentru tine. Dar pentru noi ? Stii sa-mi raspunzi? Am crezut ca intrebarile nu ne definesc, orice s-ar intampla. Numai ca distanta si-a spus cuvintele de adio si ne-a luat pe amandoi in furtuna. Linistea a renuntat la un moment dat pe rand la fiecare dintre noi. Eu te-am abandonat sau viceversa. Prea putin conteaza ce s-a petrecut in acea noapte rece si intunecata, lipsita de orice urma de alb. Nu am cazut in abis, dar nici nu m-am ridicat mai sus de orizont. Imi lipsesc doar luminile care se interpuneau intre noi si timp. Aminteste-mi ca amurgul nu va agoniza ce a ramas. Un ultim fum tras dintr-o tigara nestinsa. Un suflet …. Aplatizat. Imi e dor de …. Acasa. Imi e dor si doare.