Sunt eu insami si totusi atat de diferita in fiecare clipa. As putea fi fetita inocenta care, noapte de noapte, numara stelele in speranta ca odata o va gasi pe ultima. Cea care zambeste in momentele in care privirea i se incruciseaza cu a ta si totul incremeneste : respiratiile se opresc desi ar vrea sa continue, pulsul se pierde in linistea dintre noi, atingerile cladesc povestea, mainile deseneza inceputul si sfarsitul ei, iar degetele scriu sentimente necunoscute. Cea care ar ucide timpul, doar pentru a reusi sa redescopere pasii pe care i-a risipit sau nu, in drumul spre tine. As putea fi copilul care te-ar intreba cu nonsalanta daca oamenii mai cred in zane si printi pe cai albi. Sau daca ei mai au puterea sa se bucure de un simplu rasarit. De persoanele care ajung in vietile lor accidental sau nu. De minutele in care spun « STOP ! » si se uita in urma pentru a vedea ca nu tot ceea ce au realizat a fost derizoriu si futil. As putea avea atat de multe fete si totusi sa fiu aceeasi. Sa joc atat de multe roluri si sa le confund. Sa-mi uit replicile, dar sa rostesc alte cuvinte, cu acelasi inteles. Se ma incurc in lucrurile pe care le gandesc si in cele pe care trebuie sa le spun. Sa fiu eu, dar sa fiu altcineva. As putea…. Numai tu poti afla daca sunt reala sau nu. Numai ca singur vei afla calea. Nu ti-o voi arata. E atat de usor. Trebuie doar sa te uiti in ochii mei si atunci vei sti. Pana atunci… pot fi cine vrei tu.
No comments:
Post a Comment