Cateodata as vrea sa strig toate cuvintele pe care niciodata nu am indraznit sa ti le spun.
Cateodata simt ca trairile-mi sunt echivalentele unor momente mai mult decat onirice.
Cateodata tristetea e singura care imi provoaca un zambet...
unul real si amar..
Uneori am impresia ca gandurile ni se ingemaneaza, desi distanta ne defineste relatia.
Uneori tac vorbind despre mine...
Cateodata aerul ma sufoca si-mi anuleza forta de a respira...
As vrea ca cerul sa-si aminteasca de mine...
Incerc sa-mi aduc aminte cum arati.. tot ce am in fata ochilor e numai o fantasma...
Din secunda sfarsitului
se desprindea eternul zbor al toamnei.
Intins-am maini de piatra
spre altarul ruginiu unde ofrandele
sangerau lumina
Am pierdut ore, clipe...
eternul zbor al toamnei se inalta usor, absent
S-au risipit umbritele cuvinte...
s-au stins felinarele tacerii
intr-o noapte cenusie
si-au sters urmele uitarii.
Un corb plouat cu vant:
"Unde-i toamna mea?"
unde esti TU?
No comments:
Post a Comment