Pietre

Se spune ca ce nu te ucide te face mai puternic decat ceilalti. Am mai inceput un post cu aceasta constatare, insa atunci chiar nu o credeam pentru ca simteam ca imi fuge pamantul de sub calcaie si nu ma trage inapoi, ci inainte. Acum insa tind sa ii dau crezare pentru simplul motiv ca este mai mult decat adevarata. Am un talent nebun de a pierde oamenii. Din spontaneitate, indiferenta, neincredere, insistenta, ratacire de moment, ura si... iubire. In schimb ador pietrele. Suna cel putin straniu, dar acest aspect prea putin conteaza pentru simplu motiv ca pietrele nu se sparg, nu simt, nu plang, nu tradeaza, nu zambesc, nu saruta, nu imbratiseaza, nu vorbesc, dar raman. Acolo unde trebuie, cat trebuie, cantaresc cat tot trecutul tau. Eden sau Infern? Niciunul dintre acesti termeni. Sunt silentioase, traduc sentimentele prin colturi de lumina alba sau rosie si lasa o privire mai mult decat rece. Nu am intelesc in nicio clipa de ce imi plac atat de mult pietrele. Ultimele pe care le-am primit in coltul meu scorturos erau albastre. Au aparut intr-un moment in care umbra si lumina nu sfarseau in amurg, ci intr-un spatiu necunoscut. Auzeam o muzica ciudata pe fundal, un acord de chitara dintr-o alta lume, o semiobscuritate de care nu ma temeam, desi ar fi trebuit, o umbra infinita si un suras enigmatic. Pietrele albastre mi-au ramas, restul s-a pierdut. In timp sau in spatiu, nu mai imi amintesc exact. Sau nu vreau sa-mi trasez urmele acelei secvente. Cert e ca mi se deruleaza destul de des in fata ochilor si mai ales in spatele urechilor un film si o melodie trista. O ascult la nesfarsit.....

Snow Patrol Lyrics
You Could Be Happy Lyrics
show_dd05e4e971cf95(448, 46);

Snow Patrol - You Could Be Happy
Asculta mai multe audio Muzica »