Epilog....

Un strigat mut si cateva cuvinte din acele timpuri. Momente in care am apartinut cu adevarat si in care am permis sa fiu a cuiva. Desi am construit clipe de neuitat cu tine, cumva vrei sa ma lasi pe drum, iar acesta din urma este atat de anevoios... te-ai intunecat astazi in mine si am constientizat ca-mi vei lipsi cu adevarat. 
De fapt, n-am stiut sa te pastrez cu toate ca am crezut ca ti-am aratat suficient cat de pretios esti pentru mine. Sa-mi fie cu iertare daca te-am dezamagit, dar si tu ai facut-o si eu, spre deosebire de tine, te-am primit inapoi in inima mea. Bad choice, in fact. 
Imi spui ca din acest motiv exista alegerile. Ei bine, eu am optat pentru fericirea mea desi nu am crezut ca a ma alege pe mine insami inseamna sa te pierd. Poate nu ai fost niciodata al meu, insa nu ma poti forta.Dar deja e prea mult. 
As vrea sa stii ca nu te voi uita niciodata si mai ales ca te voi pastra in mine. Asa cum am facut-o si in vara in care nu a fost pentru noi. Intr-un fel o data cu tine s-a rupt o bucata foarte importanta din interiorul meu si as vrea sa nu uiti ca imi voi aminti de tine, desi tu m-ai dat afara pentru atat de putin. Ce crud contrast! 
Iar acordurile de chitara bass devin din ce in ce mai mute si mai grele, iar mainile mele iti plang umerii, doar ca tu esti prea surd pentru asta....