Uneori petrec minute bune invadandu-ti culoarea. E atat de diferita de a mea si atat de mata. Oare cum poate naste nuante asa frumoase contrastul nostru?  Si mai ales cum de ne regasim in atat de multe culori ?

Refuz sa ma opresc din vanatoarea de curcubeu..... ma transforma si ma face sa-mi cant zambetele din ce in ce mai des. Am constientizat de curand ca inca simt. Si nu putin, ci un amalgam de senzatii. Cum? De ce? In ce fel ? Si mai ales ce mi-ai facut de vreme ce nu te-am scos din mine cu nimic ? M-am imbracat in tine in urma cu mii de momente. Mi-ai schimbat pielea din lapte in vanilie. M-ai transformat. Si inima imi bate din ce in ce mai tare. O ia la goana spre tine. Si bate si bate si bate si ma oboseste si ma odihnesc in tine si ....

Cateodata te respir din mine. Mi-ai lasat ce ai avut mai bun. Ma imbat cu mirosul tau si incerc sa-mi amintesc..... 

Nu te-am iubit, nici macar nu te-am adulat. Stiu doar ca ti-ai sapat un loc in plamanii mei, iar ei nu cunosc un alt limbaj decat pe al tau....