Ore ciudate. Pline de confuzie sau lipsite de sens. Oameni pe care ii crezi aproape si de fapt nu sunt langa tine. Altii care te cred dezechilibrata, dar uita sa se uite in propria oglinda. Al naibii de greu sa-ti recunosti imperfectiunea din cuvinte. Daramite din lucrurile pe care nu le faci. La naiba si cu asta! Imi creez legi pentru a le incalca la fiecare pas. Astazi nu ma indragostesc pentru ca as fi prea vulnerabila in ochii lui. Dar in proprii mei ochi cum ma arat? Ca o marioneta a ceea ce nu sunt? Era o reclama la un moment dat care promova ideea potrivit careia lucrurile care nu se spun, se pierd. Dar oare sentimentele care se sterg sau se ucid...? ce se intampla cu ele??! Ca sa nu mai vorbesc de... la naiba iar! Iti promiti in fiecare zi ca vei fi tu insat/insuti si ca nu te vei mai lasa calcata in picioare de ceilalti. Dar la naiba pentru a nu stiu cata oara.... Pentru ce sa oferi incredere cand ei nu o au in tine? Pana una alta marturisesti ce te deranjeaza/doare/omoara/incanta pe dinauntru si in schimba ce primesti? Un Mareeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee Sut. Pana una alta incerc sa ma las de fumat, bad choice:)) Nu de alta, dar sunt ca un vulcan pe cale sa erupa. Revenind la comunicarea asta care ne da de furca. Cum sa comunici daca nici tu nu stii ce vrei sa dai mai departe? Problema e la tine sau la cei care nu stiu sa inteleaga ce te macina pe tine in interior?? Secventa asta ma provoaca sa blestem clipa in care am constientizat ca am crescut. Parca era mai placut sa ma supar daca nu ma lasa mama sa ma duc in club in perioada in care aveam Bac-ul.... Si ma uit in urma..... Damn weird.... Ti pup din mers daca ma citesti;)
No comments:
Post a Comment