Despre iertare si alti demoni

Motto : "Amarul ramane, persista ca un parfum ieftin." Angela Ribinciuc

In urma cu doi ani, a aparut o melodie in care se vorbea despre cat de tarziu este uneori sa ierti. Oamenii, faptele, cuvintele si mai ales..... actiunile care nu au fost facute. Gresesc destul de des. Din inconstienta, voit, indiferenta sau... poate pentru ca am impresia ca ceea ce este corect in viziunea mea, este total gresit in cea a persoanelor mele dragi sau a altora. Am invatat deunazi ca nu mai am tineretea necesara pentru a o plasa in spatele regretelor. Nici in propria-mi fata, dar nici in a lor. E o senzatie cel putin stranie deoarece ma simt ca si cum m-as fi trezit dintr-o lume in care erorile nu deveneau orori, ci doar abateri de la normele impuse de ei... sau de noi insine. Greselile care se repeta sunt cele mai grave, dar... sa arunce cu piatra cel fara de pata. Insa, nueste suficient. Am pierdut doi oameni dragi din imaturitatea mea, iar timp de sase luni am platit cu varf si indesat. Unul dintre ei imi spunea ca actiunile si deciziile noastre ne definesc ca indivizi. In cazul lui, greseala capitala care i-a provocat poate dorinta de a ma indeparta, a fost prea multa iubire. De sine.... nici eu nu imi mai amintesc. Cat despre ea? Aceeasi iubire care a fost prost directionata sau inteleasa. Cateodata e prea tarziu sa ierti si sa si ceri iertare. Dar oare totul se rezuma chiar la asta??