... ... ...

In nicio clipa, nu am crezut in coincidente si se pare ca neincrederea mea a avut un bun temei pentru ca mi s-a intamplat sa-mi rada trecutul in fata. Nu stiu daca este vorba doar despre autosugestie sau imi joaca memoria feste. Cert e ca nu mai am cum sa neg ca imi doresc sa regasesc fragmente dintr-un trecut mai mult decat indepartat acum. Poate obstinatia mea prosteasca nu a reusit altceva decat sa ma transforme intr-o persoana extenuata mental, fizic, spiritual si psihic... Am mai spus-o si o repet in fiecare zi cu mai multa frenezie : urasc coincidentele! Nu au cum sa existe! E alba sau neagra si niciodata gri. Poate numai in viziunea celor care inca spera in minuni. Nici in acestea din urma refuz sa mai am incredere pentru simplu motiv pentru ca nu sunt altceva decat o bruma din stafiile care am fost la un moment dat al existentei fiecaruia. E facil sa ne dam cu parerea despre evenimentele care nu ne-au afectat intr-un minut care nici macar nu ne-a apartinut. Ne-am mintit atat de ireal de nevinovat incat nu stiu daca am visat ca sunt acasa sau daca nu reprezinti de fapt o plamadire a nevoii mele exagerate de iubire si atentie. Gandurile unei pustoaice care a uitat ca a crescut si ca acum trebuie sa se comporte matur atat cu ea insasi, cat si cu ceilalti. Ma intreb uneori cine ma va gasi in ochii tai intunecat de blanzi. Cine imi va arata lumina din spatele cuvintelor tale care se distanteaza de mine cu fiecare minut pe care il ascund de secundarul ceasului ala blestemat in forma de fluture. Nu se afla nimeni in apropierea mea pentru a-mi stinge ochii... Mi-e dor de tine...

• Aşa toamnă, răstigneşte


• frunzele pe crucea de aramă


• a nopţii.


• Vântul îţi foşneşte rochia


• de gleznele ploii...


• Iubesc


• ploile albe ale asfinţitului...


• Aşa toamnă, scrijeleşte


• povestea ultimului anotimp


• pe trupul copacilor desculţi


• acum eu sunt toamnă,


• nu-i aşa?


• Uitarea - pasărea cu aripi azurii