Cu fiecare dimineata pe care o traiesc
ma trezesc mai pustie de privirea
care mi-a aratat lumina din propriu-mi intuneric.
Cu fiecare respiratie pe care o eliberez,
aerul mi se pare mai rece
iar plamanii mei
nu mai inteleg alt limbaj
decat pe cel al plamanilor tai.
Cu fiecare cuvant pe care il rostes,
le pierd pe cele pe care mi le-ai spus
intr-o noapte de iarna.
Te caut in toti si nu te regasesc in nimic....
si in nimeni..
No comments:
Post a Comment