Daca te intrebi de ce te doare cand asculti o melodie compusa din nesunete, vei sti ca e din cauza ta. Te incearca senzatii din ce in ce mai bizare in clipele in care inchizi ochii : ti se incetoseaza orizontul, luminile isi desfac petalele albe in spatele cuvintelor inca nerostite, te dor plamanii din pricina unei tigari pe care inca nu ai fumat-o, te ustura ochii de la prea multa noapte, ti se sfarama gandurile inainte sa se materializeze. Te intrebi retoric daca mai are rost sa simti ceva in momentele in care nimic nu mai conteaza, cand dezastrul se traduce prin viata ta, cand o simpla atingere te-ar ajuta sa te trezesti din transa in care traiesti de atatia ani. Dar esti atat de orb la orice umbra din apropierea ta incat nici macar singur nu te poti scoate din utopia pe care ti-ai construit-o ca lume.
Nu mi-ai dat nimic. E prea tarziu acum sa te regasesc.... si prea tarziu sa te uit...
No comments:
Post a Comment