Caut oglinda blestemata pe care ai spart-o in acea seara ploioasa de noiembrie si la naiba nu o gasesc deloc. Nu stiu in ce colt al casei am aruncat-o impreuna cu valiza pe care tu o urasti atat de mult si in care eu am ascuns toate amintirile nenorocite ale barbatului din viata amandurora. La naiba ca imi este dor sa regasesc lumina din ochii tai, sa ma pierd in ea si sa nu mai stiu nimic de mine, dar totul despre tine. Mirobolant sentiment de pustiu ma mai incearca de trei zile de cand minunea s-a risipit. Si parca nu e mai e la fel sa ma trezesc noaptea…… e asa doar PUSTIU de trist !
No comments:
Post a Comment