......

Ma simt pierduta in absenta privirii tale care imi urmarea bataiile inimii mai repede ca o tornada. Sunt pustie cand constientizez ca tu nu-mi mai luminezi intunericul... oare se stinge chiar acum sau totul nu este decat o aparenta? Stiai ca erai singurul care a reusit sa-mi sculpteze un zambet adevarat? Oare povestile se sfarsesc inainte sa fi inceput sau noi nu am stiu sa ne cream un tinut in care am fi putut sa ne ratacim? Stii sa ucizi uitarea? sau iti aduci aminte cum era sa ne pierdem urma unuia celuilalt in noi insine? E trist ca suntem deserturi pentru alti oameni atat de diferiti cand noi vorbeam un limbaj ciudat pentru ceilalti. Vezi acest punct pe care l-am pus dupa "ceilallti"? dupa ei este un punct destul de mare insa dupa noi nu exista asta... sunt doar puncte de suspensie....