:)

Niciodata nu mi-au placut garile. Le-am perceput ca singurul spatiu in care se reintalnesc El si Ea dupa o perioada in care nu s-au vazut. Ultima data cand am poposit pe un peron, am pierdut un om. Unul care a stiut sa-mi deseneze in tristete, zambete. El nu isi mai aminteste de mine. Mi-a dat "Delete" la fel cum dai "Install" la un program pe calculator. Ar fi placut daca am functiona ca niste masinarii. Poate astfel nu ne-am mai rani atat de usor, nu ne-am mai luat "Adio" atat de des, nu ne-am mai trada, minti, fura, uri, iubi, ucide... Garile reprezinta de fapt locul in care pornim pe un drum care duce spre nicaieri sau spre implinire dupa caz. In situatia noastra, calea nu s-a sfarsit, inca ne mai oprim din gari in gari, mai coboram din trenuri sau stricam locomotive pentru a ramane mai mult timp cu toate ca deja semnalul plecarii a rasunat in toate celulele fiecarui pasager. Se intampla ca in viata.... dar oare trenul tau se va mai opri vreodata in gara mea?