Falling...

Luminile grele ale orasului stins se jucau pe chipu-i obosit cand isi amintise de viata de dinaintea lasarii intunericului. Nu putea distinge din acel film decat o camera in care se fericirea se risipise mai repede decat o boare de mai. Obiecte fara nicio legatura intre ele erau rasfirate de-a lungul covorului tocit de timpul care nu-i mai apartinea. Cauta cu fervoare parfumul ei de tei in hainele care ramasesera intinse pe patul ros-purpuriu, insa tot ce intalnise in calea spre ea nu era decat o aroma stranie de moarte. Si nu isi dadea seama daca isi gasise propriu sfarsit sau doar amintirea stearsa a unei fantome care pana de curand ii desena albul inocentei pe umbra. Incerca sa deschida ochii pentru a cuprinde cu privirea marea de bucati din ea, insa noaptea nu il lasa sa se ridice. Ii invinsese orice urma de curaj si ii radea perfid, murmurand un limbaj lipsit de inteles pentru ceilalti, dar atat de clar pentru el. Cuvinte care nu ucideau deloc senzatia latenta de negru. Ridicau infinite ziduri de alabastru in juru-i si ii striveau trupul incet ca o melodie muta de clapele pianului ce incetase de prea multa vreme sa-i mai aduca linistea. Franturi de discutii rupte din alta lume i se perindau in fata si vroia avid sa le dea un alt sens decat cel pe care l-au avut atunci. Isi eliberase pleoapele intr-un acces de luciditate si se infricosa de fiinta care ii aparuse in fata .Una care nu stia sa-i opreasca tremuratul mainilor mai zbarcite ca un trup de batran. Expresia chipului i se schimbase in groaza si nu reusea sa-si tempereze respiratia. Creatura il privea mult mai speriata decat el si nu intelegea reactia-i ciudata la vederea ei in propria-si oglinda. Groaza se intiparise in amprentele-i mai tare ca o petece si ii intepenise pana si rasuflarea. Se intreba retoric daca pana aici trait intr-o reverie sau daca realitatea se traducea prin fapturi nelumesti si clipe de incordare maxima. Dintr-o data, sunetul pianului se preschimbase in acorduri grave de chitara, iar creatura din fata-i incepuse sa cante intr-o limba atat de cunoscuta incat incepu sa se zbata si sa lase spasmele sa-i curga in colutul gurii de dor.... Sa fi fost cea din existenta de dinainte sau singura femeie care il mai putea salva din camera obscura in care se pregatea de linistea eterna? Se schimonosise si isi lasa mainile sa cada violent in spatele-i in clipa in care melodia se pierdu in negrul fara inceput si final. Gol….si mai ales…..