Povestea nespusa....

E straniu sentimentul de pustietate care ma invadeaza de fiecare data cand te regasesc in straini. Necunoscuti care raman placut surprinsi cand afla ca nu exista vinovati in povestea pe care mi-ai spus-o intr-un inceput neaspteptat. Robbie Wiliams spunea "no regrets they don't work/no regrets, they only hurt..." I guess ca am fost singura care a crezut in "noi". Ce ciudat suna acest pronume, atat de plin de.... lucruri impartite in miez de intuneric si inceput de lumina. "Al nostru" e si mai dificil. Cuvintele ucid ultima umbra... iar eu nu imi amintesc daca "acasa" erai tu...

• 5 minute in care :
• uiti ca iertarea este singurul limbaj pe care il cunosti
• iti amintesti ca privirea lui era suficienta pentru a te linisti
• te gandesti din ce in ce mai des la ceea ce ai pierdut, desi nu vroiai sa se intample asta.
• promiti si iti promiti ca nu iti vei mai aduce aminte de oamenii care te-au sters din trecutul si prezentul lor.
• inveti sa respiri un aer diferit cu toate ca cel de dinainte te completa.
• Invata-ma sa nu te uit…. nu vreau