Tu....

• Ma intreb uneori daca mi-ai simtit dorul cand te-am atins in acea dimineata…


• Daca ai inteles ca esti atat de aproape de mine de fiecare data cand imi spui “ce mai faci”…


• Cand imi citesti gandurile…


• Cand imi dezbraci cuvintele….


• Oare ai idee cat insemni pentru mine ?

... ... ...

De fiecare data cand ii lasam singuri oameni a caror frumusete si bunatate spirituala au forta de a schimba infernul in care traim, ii pierdem. In clipa in care inchizi usa,  iti lipesti umbra de ea si

iti amintesti ca dincolo se afla tot ceea ce ti-ai dorit vreodata. As vrea sa nu te pierd, dar simt ca te uit. Cu fiecare minut care se sfarseste, fiecare lumina care se stingea in intunericul din noi. As vrea sa nu te uit, dar timpul nu face decat sa-ti estompeze imaginea. Si doare... incat "se anuleaza orice gand spre tine". Ce nu stii este ca toate gandurile mele se indreapta spre tine..... Iarta-ma ca te uit.... tu m-ai anulat deja si .... simt ca nu mai am nici oase...nici carne... nimic.... si mi-e dor, dor de tine....

Fiecare respiratie seamana cu cea pe care tocmai am eliberat-o. Ar trebui sa-mi amintesc diferit aerul pe care l-am respirat in prezenta ta. Sa-ti spun ca am invatat ce inseamna notiunea de "acasa"? Sa-ti mai zic ca mi-ai taiat suflarea cand ai pronuntat "al nostru"? Sau ca am simtit apropierea pe care nu mi-a daruit-o nimeni? Nu a fost un vis, a fost real. Totul. De la prima imbratisare pana la ultimul sarut. Dar cel din urma va fi intotdeauna cel dintai, e verificat. Zambesc. Nu cred ca realizezi asta. I'm here, just feel me!

Despre Bucurestiul sufletului meu

Bucurestiul sufletului meu e plin de numeroase poduri pe Dambovita, de lumini care ar putea sa transforme in alb si cea mai intunecata partea a noastra. M-a cucerit din povestile altora, din strazile pe care inca nu am mers, din locurile pe care nu le-am vizitat. Nu ma pot mandri cu prea multe zilele petrecute in capitala, insa pot spune ca am descoperit-o diferit. Toti imi spuneau ca e ultimul loc in care ar putea trai... si totusi traiesc. Ca e murdar si plin de rautate... si totusi fac parte din acea rautate.
De fapt ambitia de a trai in Bucuresti s-a nascut din faptul ca prima mea iubire... platonica s-a dus sa studieze la Universitate. Si naiva mi-am spus "Daca mi-ai luat toti prietenii, voi veni si eu ca sa-ti fac in ciuda!" Idei de copil... handicapat... To be continued

Multumesc blondei care gandeste pentru ideea post-lui.

Relax