S-au pierdut multe ore in urma ta. Ca si cum timpul meu ti-ar fi apartinut. Nu cunosteam intelesul acelor clipe. Chiar si astazi imi scapa sensul lor. Nu ar fi nimic iesit din comun. Imi placea sa cred ca nu mai am nimic, daca nu te am pe tine. De parca as putea poseda vreun om. Sau m-ai putea poseda. Nimic din ceea ce credem ca simtim, nu este adevarat. Pentru ca suntem atat de slabi si ingenunchem cand ar trebui sa fim puternici. Cine mai e astazi vinovat? Cine isi mai traseaza noptile in urma lucrurilor/oamenilor pe care i-a avut la un moment dat. Suntem atat de lasi, atat de tematori. Sa nu ne facem rau? Ne plimbam buimaci pentru a ne regasi sufletele pereche pe care le-am lasat sa dispara din drumul nostru. Ne-am inteles gresit si nu mai e cale de intoarcere....

Povestea nespusa....

E straniu sentimentul de pustietate care ma invadeaza de fiecare data cand te regasesc in straini. Necunoscuti care raman placut surprinsi cand afla ca nu exista vinovati in povestea pe care mi-ai spus-o intr-un inceput neaspteptat. Robbie Wiliams spunea "no regrets they don't work/no regrets, they only hurt..." I guess ca am fost singura care a crezut in "noi". Ce ciudat suna acest pronume, atat de plin de.... lucruri impartite in miez de intuneric si inceput de lumina. "Al nostru" e si mai dificil. Cuvintele ucid ultima umbra... iar eu nu imi amintesc daca "acasa" erai tu...

• 5 minute in care :
• uiti ca iertarea este singurul limbaj pe care il cunosti
• iti amintesti ca privirea lui era suficienta pentru a te linisti
• te gandesti din ce in ce mai des la ceea ce ai pierdut, desi nu vroiai sa se intample asta.
• promiti si iti promiti ca nu iti vei mai aduce aminte de oamenii care te-au sters din trecutul si prezentul lor.
• inveti sa respiri un aer diferit cu toate ca cel de dinainte te completa.
• Invata-ma sa nu te uit…. nu vreau

Acting without you...

Daca te intrebi de ce te doare cand asculti o melodie compusa din nesunete, vei sti ca e din cauza ta. Te incearca senzatii din ce in ce mai bizare in clipele in care inchizi ochii : ti se incetoseaza orizontul, luminile isi desfac petalele albe in spatele cuvintelor inca nerostite, te dor plamanii din pricina unei tigari pe care inca nu ai fumat-o, te ustura ochii de la prea multa noapte, ti se sfarama gandurile inainte sa se materializeze. Te intrebi retoric daca mai are rost sa simti ceva in momentele in care nimic nu mai conteaza, cand dezastrul se traduce prin viata ta, cand o simpla atingere te-ar ajuta sa te trezesti din transa in care traiesti de atatia ani.  Dar esti atat de orb la orice umbra din apropierea ta incat nici macar singur nu te poti scoate din  utopia pe care ti-ai construit-o ca lume.

Nu mi-ai dat nimic. E prea tarziu acum sa te regasesc.... si prea tarziu sa te uit...

Hai canta-mi a uitare cu o chitare

Senzatii....

Pierd...

Pe clipa ce inchid ochii, imaginea ta…

Simt ca singurul cuvant care ar putea sa-mi defineasca starea e… LOST. Ratacita intr-un film pe care nu l-am regizat cum trebuia. Ca si cum ar fi fost scris un scenario potrivit pentru sentimentele mele, ale tale… ale noastre… as fi ipocrita daca as spune ca nu ador sa ma las invinetita incet… de iubirea ta, numai ca simt ca am obosit sa neg…. Te simt in fiecare cuta a pielii, in fiecare alunita pe care incerc sa o fardez….

O poveste ca a mea trebuie uitata… niciodata rostita….. Raneste si ucide….

Tu....

• Ma intreb uneori daca mi-ai simtit dorul cand te-am atins in acea dimineata…


• Daca ai inteles ca esti atat de aproape de mine de fiecare data cand imi spui “ce mai faci”…


• Cand imi citesti gandurile…


• Cand imi dezbraci cuvintele….


• Oare ai idee cat insemni pentru mine ?

Singur...

Ma intreb uneori in ce se masoara dorul ….

• In fapte, cuvinte sau priviri ?


• In taceri al caror ecouri nu le auzi nici in cea mai trista ora a noptii din tine.


• Sau macar in uitare al carei limbaj nu l-ai invatat nici pana acum.

Urasc ca trebuie sa te uit, sa-ti sterg de pe carnea mea, sarurile, atingerile, umbra si mai ales linistea care ma infiora si care ma invada ca o lumina…

Mi-e dor….. si nu stiu sa te ucid din trecutul….. Deja devii o stafie, iar cand ma uit in oglinda nu am nici cea mai vaga idee daca vad fantoma din mine, sau te privesc pe tine prin ochii tai….. Frig. Inert. Si mai ales nicio urma de…. Viata in desertul sec din mine….

show_63263f6fe37d49(448, 46);

Talisman - Atat de singur
Asculta mai multe audio Muzica »

I never tried to reach your EDEN

Cred ca am ajuns la saturatie, kiddo. Simplu asa cum pare.... viori, chitari, clape de pian... voci ragusite, cosmaruri in care simt ca te regasesc sau nu.... imi lipsesc noptile in care ne ingemanam gandurile si senzatiile.... Mi-e dor de marea pe care mi-ai aratat-o tu, pe care am inteles-o prin tine si lacrimile amare pe care le eliberai cand eu nu stiam nici ce nume poarta sentimentele pentru el.... as vrea sa cred ca iti voi revedea atat zambetul, cat si acea privire care spunea atat de multe in tacerea pe care o traiesc inca atat de profund.... nu stiu sa traiesc fara tine, trist e ca tu deja ai invatat sa faci asta. Poate imi vei spune si mie intr-o alta viata cum ucid oamenii demonii pe care si-i creeaza ei singuri. Sau cum isi fac rau cu mana lor cei pe care inca nu ii cunosti.... sau cum te indragostesti de un om pe care inca nu l-ai imbratisat sau nu l-ai simtit in tine? Cum dracu, kiddo???? La naiba...... Mi-e FUARTE RAU FARUA TINUE.... tie iti e bine stiu... IARTA-MA CA TE UIT, DAR TU AI ALES ASTA NU EU!!! SI MI-E DOR... SI MI-E DOR.... DOR .....

Into forgiveness or forgotness?

E unul dintre acele momente in care privesc in gol si imi amintesc de tine. Te vei intreba daca vorbesc despre tine intre aceste randuri sau prin ele. Cert este ca nici eu nu mai stiu daca tu esti cel sau... cea care imi trezea linistea in simtiri. Nu mai vreau sa ma doara si nici sa sangerez in cascade pe dinauntru. Sa-mi curga din degete sentimente care inca nu au nume in universul nostru si nici al lor. Sa nu mai simt ca se sting luminile, una cate una, cand incerc sa redesenez liniile chipului tau. Cel pe care l-am sculptat din necunoscut, fum si uitare.  Ti-am marturisit pana acum ca devin, cu fiecare ora pe care o eliberez in mine, mai mica si mai straina de mine insami? Nu am reusit nici in prezent sa incetez sa ma recunosc prin tine sau prin ea... Nu imi aduc aminte clar cine sunteti voi doi, insa stiu ca imi e dor din ce in ce mai mult de blandetea ta si de caldura din privirea ei......

<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<

>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>

• Totul amortise in jurul ei cand desenase iarasi fluturii timpului


• Ploaie... frig si putin mai multe momente sterse de indiferenta amandurora.....

Heal

• Dezbracă-mă,


• De carne,


• De visele pe care nu le-am înţeles,


• De pielea bolnavă de trecut


• Pe care nu am tăiat-o suficient.


• Scrijeleşte-mi,


• Pe oase uitarea amară


• Pe care mă obstinez să o alung


• În fiecare noapte în care....


• Ucide-mi,


• Respiraţiile pe care le uit


• În orele albe ale dimineţii.


• Striveşte-mi,


• Paşii


• pe care marea nu ştie


• Să-i şteargă.


• Lasă-mă să plec...

.......

As vrea sa ajung acasa... dar nu mai stiu unde se afla acest loc :

patul in care ma pierd noapte de noapte si ma regasesc dimineata...

bratele in care timpul nu mai era timp...

acea canapea visinie in care ne ascundeam de acelasi timp care nu ne-a permis sa ....

acele minute in care ne redesenam liniile din mainile stangi gemene...

cand imparteam un bol de migdale sau tigara de dupa.... intunericul care ne stapanea tot mai mult si mai profund

noptile in care vocile deveneau ecoul distantei  trist de mari dintre noi...

clipele in care ne recunosteam doar privindu-ne alunitele...

acele secvente cand sunetele se loveau de zidul blestemat pe care l-am construit intre noi

As vrea sa ajung acasa, dar nu cred ca tu vei mai fi acolo sa ma saruti..

Canta-mi un cantecel care sa ma faca sa zambesc... am nevoie...

Si iarta-ma...pentru ca inca nu am invatat sa te urasc...

.....

Stefan: fais pas des illusions ma petite...

Stefania : des illusions ? mais tu ne representes pas pour moi une illusion

Unii oameni aduc cu ei linistea. Una dupa care tanjeai de prea multa vreme si nu realizai ca mai poate ajunge la tine.

Unii oameni se tem de liniste pentru ca ea e sinonima cu moartea lor spirituala. Si fug de ea zi de zi si nici macar nu isi dau seama...

Sa recunosc ca el e un mister? Stie mai bine decat mine...

... ... ...

In nicio clipa, nu am crezut in coincidente si se pare ca neincrederea mea a avut un bun temei pentru ca mi s-a intamplat sa-mi rada trecutul in fata. Nu stiu daca este vorba doar despre autosugestie sau imi joaca memoria feste. Cert e ca nu mai am cum sa neg ca imi doresc sa regasesc fragmente dintr-un trecut mai mult decat indepartat acum. Poate obstinatia mea prosteasca nu a reusit altceva decat sa ma transforme intr-o persoana extenuata mental, fizic, spiritual si psihic... Am mai spus-o si o repet in fiecare zi cu mai multa frenezie : urasc coincidentele! Nu au cum sa existe! E alba sau neagra si niciodata gri. Poate numai in viziunea celor care inca spera in minuni. Nici in acestea din urma refuz sa mai am incredere pentru simplu motiv pentru ca nu sunt altceva decat o bruma din stafiile care am fost la un moment dat al existentei fiecaruia. E facil sa ne dam cu parerea despre evenimentele care nu ne-au afectat intr-un minut care nici macar nu ne-a apartinut. Ne-am mintit atat de ireal de nevinovat incat nu stiu daca am visat ca sunt acasa sau daca nu reprezinti de fapt o plamadire a nevoii mele exagerate de iubire si atentie. Gandurile unei pustoaice care a uitat ca a crescut si ca acum trebuie sa se comporte matur atat cu ea insasi, cat si cu ceilalti. Ma intreb uneori cine ma va gasi in ochii tai intunecat de blanzi. Cine imi va arata lumina din spatele cuvintelor tale care se distanteaza de mine cu fiecare minut pe care il ascund de secundarul ceasului ala blestemat in forma de fluture. Nu se afla nimeni in apropierea mea pentru a-mi stinge ochii... Mi-e dor de tine...

• Aşa toamnă, răstigneşte


• frunzele pe crucea de aramă


• a nopţii.


• Vântul îţi foşneşte rochia


• de gleznele ploii...


• Iubesc


• ploile albe ale asfinţitului...


• Aşa toamnă, scrijeleşte


• povestea ultimului anotimp


• pe trupul copacilor desculţi


• acum eu sunt toamnă,


• nu-i aşa?


• Uitarea - pasărea cu aripi azurii

I guess I don't miss missing you....

In fiecare inceput de dimineata, ma gandesc tot mai mult la tine. Si nu cred ca tu simti sau macar te gandesti ca asa ceva se poate sa se intample in mintea mea. Incerc sa-ti regasesc acea infinita forta in toti ochii verzi pe care ii intalnesc in drumul spre uitarea ta. Mai trist este ca nu reusesc. Si nici macar nu ma obosesc destul de mult sa fac asta. Nici astazi nu am nici cea mai vaga idee din ce motive m-am oprit pe acel blog acum trei ani. De ce am lasat comentarii gandurilor tale despre barbatul care a fost in viata amandurora. De ce m-am incapatanat sa te cunosc. Sa te recunosc. Sa te linistesc. Sa te invat ca viata incepe mereu, orice obstacol am intalni in calea spre noi insine. Si ma macina dorul asta atat de tare, cu fiecare minut pe care il eliberez din ceasul edenului pe care m-am obstinat sa-l transform in inerentul meu. In nicio clipa nu mi s-a intamplat sa fiu suficient de precauta incat sa nu stric oamenii. Cei pe care inca nu i-am cunoscut si cei pe care i-am lasat sa vada ce se afla dincolo de zidul optimismului. A reusit sa te opreasca din scris, lucru pentru care nu il voi ierta niciodata. Si cu mine a incercat sa faca acelasi lucru, insa am fost mai puternica. Poate pentru ca se afla la distanta. Daca era in apropierea mea cred ca mi-as fi pierdut si ultima bruma de curaj.... ahh atat de putine de spus au ramas ...

sometimes i hide with your picture
which i now i should've thrown away
but still i try to deny that i feel
nothing when i see your face

tears and months and years of calling most of time and i stay strong i'm ok i'm ok and i know that it isn't right but sometimes is so hard to fight do nothing every day and night

refren: i miss what could could have been late night calls that never end..i'm ok i'm ok i miss how you'd hold me close like you'd never let me go i'm ok i'm ok
your smile,your touch is in the past accept the facts you're never coming back oh no
i miss the love loving you,miss everything but is the truth...i don't miss missing you...it's ok ok

i can't forget the day you left
wish this pain would just make believe oh my heart breaks not a missed day why can't we rewrite our history
didn't know how i would feel i thought that i would never heal i'm ok i'm ok yes i moved on with my life but sometimes is so hard to fight do nothing every day and night

refren: i miss what could could have been late night calls that never end..i'm ok i'm ok
i miss how you'd hold me close like you'd never let me go i'm ok i'm ok
your smile,your touch is in the past accept the facts you're never coming back oh no
i miss the love loving you,miss everything but is the truth...i don't miss missing you...it's ok ok

sometimes unspoken words mean so long it shouldn't hurt but it hurts
if you ever think of coming home stay away rather then being alone alone alone cause baby

refren :i miss what could could have been late night calls that never end..i'm ok i'm ok
i miss how you'd hold me close like you'd never let me go i'm ok i'm ok
your smile,your touch is in the past accept the facts you're never coming back oh no
i miss the love loving you,miss everything but is the truth...i don't miss missing you...it's ok ď'm ok

... ... ...

Am numarat mii de ore in urma ta,

Iar nuantele de gri au devenit lumina

Cand am scapat printre degete timpul nostru.

Stiai ca nu am mai imbratisat noaptea?

Ca nu am mai spart nucile de blestematul zid

Pe care l-ai ridicat intre tine si ceilalti?

Ca nu am mai lasat sunetele sa se loveasca de mine?

Ca am uitat ca imi e dor?

Pentru o clipa am sters sentimentul de lipsa

Si am scris cu sangele ce tasnea din maini,

"Maktub"!

De ce inca sculptez cu dalta-ti

intunericul?

Daca as vrea tacerea, as tacea

Si daca as vrea sa incep ziua singura

As pleca....

Dar....

....

Atavic....

At the end of all

Mi se intampla uneori sa fiu nevoita sa eliberez anumiti oameni. In aceasta noapte voi elibera doi. Ei m-au uitat de ceva timp, insa eu m-am obstinat sa-i pastrez cat mai vii. Desi imaginea lor se estompeaza cu minut ce se stinge timpul, am crezut ca filmul se va sfarsi, iar eu nu voi mai.... Multe lucruri nu ar fi de spus despre amandoi atata vreme cat amintirea lor pentru ca atat a mai ramas... a ... too damm difficult to see the other side.  Nu voi uita privirea niciuna dintre ei, si nici cuvintele astea :

• Ea :  esti acolo ?... hai sa te hug-uiesc  ....


• Eu : pentru tine intotdeauna


• El : ... el nu a mai spus nimic... si nu va mai spune niciodata nimic si nici ea....


• Eu.... I hate myself right now but what the hell I deserve it.... consecintele actiunilor mele.. atat si nimic mai mult.. All is dead and gone...


• 

ADIO...

Iarasi ganduri....

Nimeni nu a spus ca este simplu sa-ti fie dor, insa nu aveai de unde sa stii cat de mult te va durea sa-ti smulgi din suflet amintirea cuiva. Sa stergi cu buretele imaginea unui om care ti-a fost mai mult decat umbra. Care si-a spus povestea si ti-a creat si tie una asemanatoare cand nu mai cunosteai intelesul unor cuvinte, a unor intamplari si mai ales a unor secvente care inevitabil te-au redefinit ca individ. Nicio persoana nu a avut interesul sa-ti schimbe perceptia asupra lucrurilor care inca nu se petrecusera in realitatea ta.Si te intrebi retoric : "Cat mai este pana voi invata sa spun ca nu imi mai este dor de tine?"
Nimeni nu a afirmat ca este imposibil sa zdrobesti cu fiecare pas pe care il faci, senzatii, trairi mai mult sau mai putin descriptibile in litere, emotii pe care le-ai simtit pentru prima data.

... ... ...

De fiecare data cand ii lasam singuri oameni a caror frumusete si bunatate spirituala au forta de a schimba infernul in care traim, ii pierdem. In clipa in care inchizi usa,  iti lipesti umbra de ea si

iti amintesti ca dincolo se afla tot ceea ce ti-ai dorit vreodata. As vrea sa nu te pierd, dar simt ca te uit. Cu fiecare minut care se sfarseste, fiecare lumina care se stingea in intunericul din noi. As vrea sa nu te uit, dar timpul nu face decat sa-ti estompeze imaginea. Si doare... incat "se anuleaza orice gand spre tine". Ce nu stii este ca toate gandurile mele se indreapta spre tine..... Iarta-ma ca te uit.... tu m-ai anulat deja si .... simt ca nu mai am nici oase...nici carne... nimic.... si mi-e dor, dor de tine....

Despre noi

Lumina dimineţii e mai puţin plăcută

Când îmi amintesc că nu mai începem ziua în doi.

Poate dacă singurătatea nu ar vorbi acelaşi limbaj ca noi

Am fi mai puţin departe unul de celălalt

Şi am şti că o simplă îmbrăţişare ne-ar ucide demonii.

Mirosul cafelei nu mai este atât de puternic

De când ceştile noastre s-au spart în prăpastia acelei nopţi.

Poate dacă nu am fi uitat să strângem cioburile,

Nu am fi sângerat atât de tare

Încât să rănim şi cerul.

Gustul migdalelor nu-mi trezeşte nimic de când

Ai refuzat să-mi mai privesti lumina din privire.

Poate dacă ne-am urî mai puţin

Soarele nu ar mai sângera, iar nori şi-ar spune "adio".

Sunetele chitării nu mai cânta la fel

De când ne-am răzbunat rupându-i corzile.

Poate dacă nu am fi tăiat acea scenă,

Am fi salvat ce mai rămasese din universul nostru

Fragil de ireal.

Liniile din mâinile noastre s-au şters

De când am lăsat valurile să ne ascundă paşii.

Poate dacă nu mi-ai fi dat drumul,

În bătaia clipei de acum ti-aş fi desenat pentru a mia oară,

Buzele, ochii, sprâncenele.... zâmbetul... încruntarea...

Marea nu mai este la fel de amară

De când ziua nu mai începe în doi,

Ci fiecare în singurătatea lui...

Poate dacă nu mi-ar fi atât de dor

Aş şti să surâd.... dar nu-mi mai amintesc....

Adu-mi aminte....

Ma intreb uneori cata iubire poate simti un om.... cat de mult poate arata ca inseamna ceva mai mult decat propria-i persoana acel cineva... cum sa arati? cum sa spui mai mult decat ai spus pana in prezent? Te vreau aproape mai mult ca niciodata :)