Mi se spunea "Cobra".... am vrut sa mi se spuna astfel pentru ca....am crezut ca astfel ma voi putea apara de cei din jurul meu. Nu constientizasem ca de fapt urmaream sa ma protejez de mine insami. Am fost un copil foarte problematic, ascultam la zece ani Compact "Fata din vis" si plangeam. Dumnezeu stie de ce. Eu nu mai stiu. Pe de-alta parte, am inceput sa-mi traduc emotiile si trairile prin scris tot la acea varsta. Astazi cand imi amintesc, mi se pare foarte ciudat.... cum sa plang dupa EL la 10 ani??? O absenta permanenta a unei imbratisari, a unei mangaieri sau a unei atingeri. Nu s-au schimbat prea multe de atunci. Lipsa este la fel de constanta ca atunci, numai ca am invatat sa-mi ucid anumite senzatii inainte sa le eliberez in eter.
Imi spuneau "Cobra", "Cobrisoara" sau "Cobruta".... inca incercam sa-mi anulez trecutul, insa nu reuseam decat sa il fac sa devina mai prezent la fiecare pas pe care il pierdeam in drumul spre lumina. Lumina cui? Who knows?
Dintotdeauna am vrut sa..... ma reneg.... sunt si raman un emo total....:))
..