Pages

17 August 2010

Ganduri

A inchis usa. Mult prea repede. Atat de tare incat am crezut ca ma voi sparge in mii de cioburi pe care nu le voi mai strange. Atat de brusc de parca filmul s-ar fi oprit inainte sa se sfarseasca.

As fi vrut sa fi ramas mai multa vreme in fata mea. Poate asfel mi-as fi dat seama ce enigme adanci ascundea tacerea lui, ce cuvinte incercau sa se transforme in sunete.A strigat, dar nu am auzit nimic. Doar pustiu. Strigatele lui s-au lovit de linistea dintre noi. Noi… As vrea sa cred ca am existat, ca trairile noastre s-au materializat, ca nu a fost doar utopice, ca… la naiba, iar cad in trecut si urasc senzatia asta atat de tare.El nu mai este de multa vreme in viata mea, s-a pierdut in ceata si am impresia ca m-a luat si pe mine cu el… E straniu ca scriu despre tine in acest moment pentru ca te stersesem total, te anulasem. De fapt, te-am sters. E doar un moment de slabiciune. Si toutusi de ce atatea conexiuni cu persoana ta? Sunt exagerata? Realista? E ceva gresit in simturile mele ? Prea multe intrebari. Prea putine raspunsuri. Prea multe vorbe…

S-a stins si ultima lumina. Nu-mi voi mai aminti nicio clipa, totul nu reprezinta decat o himera. Atat…

No comments: