A inchis usa. Mult prea repede. Atat de tare incat
am crezut ca ma voi sparge in mii de cioburi pe care nu le voi mai strange.
Atat de brusc de parca filmul s-ar fi oprit inainte sa se sfarseasca.
As fi vrut sa fi ramas mai multa vreme in fata mea. Poate asfel mi-as fi
dat seama ce enigme adanci ascundea tacerea lui, ce cuvinte incercau sa se
transforme in sunete.A strigat, dar nu am auzit nimic. Doar pustiu. Strigatele
lui s-au lovit de linistea dintre noi. Noi… As vrea sa cred ca am existat, ca
trairile noastre s-au materializat, ca nu a fost doar utopice, ca… la naiba,
iar cad in trecut si urasc senzatia asta atat de tare.El nu mai este de multa
vreme in viata mea, s-a pierdut in ceata si am impresia ca m-a luat si pe mine
cu el… E straniu ca scriu despre tine in acest moment pentru ca te stersesem
total, te anulasem. De fapt, te-am sters. E doar un moment de slabiciune. Si
toutusi de ce atatea conexiuni cu persoana ta? Sunt exagerata? Realista? E ceva
gresit in simturile mele ? Prea multe intrebari. Prea putine raspunsuri.
Prea multe vorbe…
S-a stins si ultima lumina. Nu-mi voi mai aminti
nicio clipa, totul nu reprezinta decat o himera. Atat…
No comments:
Post a Comment