Pages

10 August 2010

Povestea lacrimilor de ceara....

Ma intrebi nevinovat de ce am pastrat.....imagini....
cuvinte :

 "As vrea sa adorm in bratele tale..."

melodii:





De ce baby? Nu stiu exact din ce motiv...dar au fost lacrimi de ceara la mijloc, frustrari....O poveste ca a noastra ar trebui uitata pentru totdeauna pentru ca raneste. Si nici astazi nu inteleg...ce rau ti-am facut...unde am gresit....De cand decid ceilalti pentru noi? De cand o simpla revedere poate provoca atat de mult rau? Iarta-ma insa ma depasesc..atat distantarea ta, cat si sentimentele unor oameni pe care eu NU ii cunosc...

June 2010

Nicio minune nu tine prea mult si... se pare ca furtuna care a inceput de cateva zile nu ma poate opri din scris. Am mai incercat in urma cu un an sa renunt la blog, insa se pare ca e singurul loc in care ma pot ..desfasura. Nu ca ar atinge pe cine ar trebui gandurile mele sau... Deunazi, o persoana draga mi-a ordonat practic sa incetez sa ma mai disturg....desi nu stiu ce ar mai fi de anulat... strainii din viata mea au luat totul lasandu-mi o bruma de...mine...Alt om drag mi-a spus ca valorez mult...nu-mi imaginez cat de mult..Asa o fi? Deja am distrus ceva si imi pare nespus de rau.. 
De cateva ore, imi repet ca nu imi vei lipsi absolut deloc. Chiar si tu mi-ai confirmat ca nu as avea niciun motiv plauzibil pentru a-mi motiva (im)posibilele sentimente de dor. Atunci explica-mi tu de ce m-au invadat atat de multe emotii in clipele in care.... te-am vaut materializandu-te. Fa-ma sa inteleg de ce aproape m-am simtit ca acasa in bratele tale.... de ce.. nu vroiam sa te indepardezi de mine nici macar cativa centimetrii... Poate pentru ca ma temeam sa nu te pierd.... Dar deja s-a intamplat aceasta temere... Multumesc ca... ai fost prezent.. chiar si pentru cateva momente in viata mea....
Sunt batai usoare de inima pe care nu le auzi. Te fortezi sa le ntelegi limbajul insa ceva din tine renunta la a mai... asculta sunetele mute pe care le emite. Incerci sa te pierzi in acest cantec care nu vorbeste despre noi, ci despre.... linistea pe care o simti cand.... privirea mea te invadeaza. On envahie l'un l'autre lors du....baiser qu'on vient de laisser aller dans cet orage.Bien que tu ne sois pas le meilleur...a ce moment ci tu es...le mieux.... mi-e dor de tine...dar ce folos? Ma ratacesc....in tine si.... te las sa ma pierzi in..... umbra ta...
Am evitat sa te sperii pentru ca nu vreau sa pierd. Sa ne ratacim in acest spatiu oniric. Fragil de ireal. Oare existi cu adevarat sau.... mi se pare? Oare vocea ta e cea pe care o ascult la 250 km departare? Imi simti mainile cautandu-te in cele mai tarzii clipe ale noptii nimanui? Constientizezi ca se intampla ceva straniu cu noi? As vrea sa ma simt acasa in bratele tale.... asa cum nu am mai trait de ceva vreme.... Toi et moi...et on verra.....

Lacrimile de ceara nu au disparut...SI FIECARE CUVANT DIN ACEST POST ITI ESTE  DEDICAT....DRAGUL MEU...



1 comment:

Adriana said...

esti prea fragila sa mai suferi