Autoportret

Literele aleargă
pe hârtia fără de care eu nu aş mai fi
fără de care rândurile n-ar mai smulge
umbrele de ceară ale asfinţitului.
Scrisoarea de adio a trupu-mi
şi-a împrăştiat în vid trăirile
daţi-mi un suflet!
Întins-am mâini de om singur
spre cerul de toamnă,
într-o clipă când tu ai uitat
să laşi otrava acelui noiembrie,
la rădăcina plânsului Evei.
Umbra acelui martir al munţilor
de piatră se pierde-n zenitul cuprins de alt soare.