.....

Am putea spune ca existenta noastra nu se rezuma la nimic altceva decat la o cautare continua a intregului din care am facut o data parte, dupa cum bine spunea Platon. Si atunci, de ce, cu fiecare zi, ma simt mai pustie de cuvinte, care ar descrie intr-o maniera sau alta, cautarea mea? Din ce motive, ascunse atat ratiunii cat si inimii, sfredelesc oamenii care ma iubesc, in clipele in care se apropie de mine? De ce le ofer cate o bucata din mine, minut cu minut? Unde se pierd toate fasiile de timp pe care le impartim? Se suprima pur si simplu? Ca si cum am pocni din degete si am goli se sens.. zilele si noptile...si inca ma sufoc... aminteste-mi cum sa respir... pt ca nu mai stiu de ceva vreme...