De cele mai multe ori, amintirile despre noi insine se pastreaza intr-un loc nestiut Randurile de mai jos contin un review al trecutului meu :
- La cateva luni pronuntam "Buru". Pisicile primeau acest apelativ. Trebuie mentionata si placerea sadica pe care o aveam in a-mi murdari botosii de rotile caruciorului.... a si bufneam ca o soba.
- In perioada caminului, uram sa raman si sa dorm acolo. Imi amintesc foarte vag ca ma ascundeam sub patura si le pacaleam pe educatoare. Inca de pe-atunci am incercat sa devin cantareata. Am esuat lamentabil...
- La gradinita a inceput aventura limbii franceze. Graiul lui Napoleon m-a urmarit 18 ani si continui sa fiu terorizata.
- Ciclul primar include prima nota 1, la citire in clasa intai. In pofida acestei note, am luat premiul intai. Doar atunci.
- In perioada scolii generale am avut parte de cele mai frumoase amintiri. De la primul sarut la 12 ani la prima tigara la aceeasi varsta. Dar si momentele in care am descoperit fardurile si frecventam scoala, machiata mai ceva ca la petrecere. Prietenii legate pe viata. Toate prostiile posibile. Ce dor imi e sa chiulesc... si sa stau cu teama ca ne vor gasi profii prin apropierea scolii. Inca de pe atunci am inceput sa fac experimente cu parul meu. De la blond la mov.. pe toate le-am incercat.
- Liceul..... la 15 ani am publicat prima data o poezie intr-un ziar local. La 16 ani am facut debutul intr-o revista literara, iar la 17 am ajuns invitata la un radio timp de patru luni.... Din aceeasi perioada dateaza activitatea mea ca si colaboratoare a ziarului in care am publicat prima data..momentan merg pe noua ani.. insa e mai dificil sa mai public acum..
- Pe la 16 ani luam primii bani pe cateva articole. Iar in campul muncii am intrat practic la 18 ani. Nu-mi vine sa cred ca sunt sase ani de acum....
- La 22 de ani m-am indragostit cu adevarat de un chitarist... a ramas o amintire...frumoasa...
- La 23 de ani am decis sa fac ceva cu adevarat important pentru mine si am plecat de acasa...
- La 24 de ani..nu stiu...nu i-am implinit inca. Hasta la pista:)
- Leapsa preluata de la Blonda mea preferata.
- Prezent: recitesc aceste randuri si constientizez ca sunt de-abia la inceput si simt ca am trait.....mult..... continui sa fiu bantuita de limba lui Moliere, sa scriu intr-o maniera trista, sa colectionez bile colorate de decor, pietre, melodii ciudate, esarfe si carti.... :) Multumesc, Miruna!
7 comments:
Vezi,exact ce ziceam: asta e o leapsa pentru tine, nu pentru ceilalti! Sa-ti fie de bine! :)
/nu asta e contul meu bun, dar nu stiu ce ciudatenie de comentarii ai tu pe cia...
:) Pentru mine? Multumesc once more:)
Adica, da, fiecare pentru el, nu pentru cei care citesc un blog, ci pentru cel care scrie un blog.
:) Am ales sa-mi fac blog pentru ca publicam mai devreme in comparatie cu ziarul unde asteptam o saptamana sa mi apara un articol... dar nu neg ca mi-e dor sa scriu realmente...:) O imbratisare asa de la o fosta blonda spre o blonda cazuta pe ganduri
Interesanta povestea ta de viata in cateva randuri:)...nu as putea sa spun ceva mai mult decat fii tu si asta e tot ce conteaza:)...o zi frumoasa:)
Repet : ) esti frumoasa.
Cred ca intelegi nuanta. : )
hmm oare leapsa asta e si pt mine? sau nu se potriveste numai pt u stefi :)
Post a Comment