It's ending....

Sunt pe sfarsite, atat anul cat si ziua de 29 decembrie. Mi-am dorit atat de mult sa se apropie acest moment incat am inceput sa numar minutele. Si parca nu erau suficiente. Le simteam cum cadeau pe mine insa nu-mi provocau nicio senzatie. Azi-noapte am obosit din toate punctele de vedere, am secat la propriu si totul a fost intentionat. Oricat de mult as vrea sa spun ca nu e asa, azi mi-am demostrat ca nu sunt puternica. Chiar deloc. Desi vreau sa cred asta.... forta mea nu a izvorat din dorinta, ci din neputinta de a fi eu insami. Mi se pare cel mai greu task pe care l-am avut de rezolvat in...22 de ani. Ce mult timp! Cate secunde irosite cu niciun scop... Deunazi, mi s-a spus ca sclipesc. Straniu e ca palesc.... spiritual mai ales. Dar.... dar.... atat de multi "dar" si niciun lucru sigur! Doar lucruri pe care le spun/scriu/gandesc sub o alta forma, folosind alte cuvinte de fiecare data.
...........................................................................................................................................................
Indepartez. Oameni. Trairi. Sentimente. Am impresia ca nu merit. Si fac tot ce pot pentru a-i distanta. Cat mai repede. Pentru a nu se speria prea tare de.... monstrul care este ascuns in mine. Si cand raman singura ma intreb retoric unde gresesc....