Nu am crezut niciodata in povesti. Deformau realitatea si preferam sa stiu adevarul decat sa ma astept la lucruri iluzorii. Deunazi am revazut "Pretty woman"... si... am plans la naiba! Nu stiu cum imi iese la fiecare film de acest gen imi dau lacrimile....
Si am visat.... iar sfarsitul era asa : "Prin ea am simtit ca traiesc mult prea tarziu...."
Si am visat.... iar sfarsitul era asa : "Prin ea am simtit ca traiesc mult prea tarziu...."
1 comment:
E firesc. Nici sufletul nu e ceva concret si palabil...si totusi stii cand exista, cand tresare, cand explodeaza de fericire. Nu e nimic rau sa te intorci cand si cand la povesti,la fantezie si...sa plangi ca un copil!
Post a Comment