Cand lacrimile ti se obstineaza sa-ti cada, nimic nu le poate opri. E singura clipa in care se pot elibera. De trecutul care nu mai conteaza. De oamenii care au devenit straini. De povestile a caror sfarsit nu ai stiut sa-l materializezi. De....propria ta persoana. Oare unde raman suspendate toate aceste clipe? Oare unde se termina ce incepe in minutul de acum? Se pierd, pur si simplu, in eter? As vrea sa cred ca esti inca aici....insa ma mint... miss you
1 comment:
believe..
Post a Comment