Bataile de secunde schimba atat de putine. Timpul se opreste si ramane suspendat de genele mele apasate de prea mult trecut. Note pierdute pe un portativ fara inceput si sfarsit. O voce stinsa spunand cuvintele nerostite de mine. O melodie muta, lasandu-ma fara clipiri, intoarce cutitul si mai adanc in rani necicatrizate. Povestea ta repetandu-se in fiecare privire pe care o intalnesc. Oare tu iti mai amintesti? Ma tem uneori de secventele pe care nici in imaginatie nu le pot limita. Imi place sa cred ca nu ai existat si ca nu ai reprezentat decat o plasmuire a nelumescului meu. Un chip lipsit de expresie si ganduri. Orfan de zambete si cuvinte. Cu brate de lut imbratisand clipe de eter. Smulgandu-mi gleznele in dansul pasilor stangaci, nu ai stiut sa incetezi.
Bataile de secunde isi pierd urmele in timpul agatat de ochii mei grei.... orfani de tine.
2 March 2010
Bataile de secunde schimba atat de putine. Timpul se opreste si ramane suspendat de genele mele apasate de prea mult trecut. Note pierdute pe un portativ fara inceput si sfarsit. O voce stinsa spunand cuvintele nerostite de mine. O melodie muta, lasandu-ma fara clipiri, intoarce cutitul si mai adanc in rani necicatrizate. Povestea ta repetandu-se in fiecare privire pe care o intalnesc. Oare tu iti mai amintesti? Ma tem uneori de secventele pe care nici in imaginatie nu le pot limita. Imi place sa cred ca nu ai existat si ca nu ai reprezentat decat o plasmuire a nelumescului meu. Un chip lipsit de expresie si ganduri. Orfan de zambete si cuvinte. Cu brate de lut imbratisand clipe de eter. Smulgandu-mi gleznele in dansul pasilor stangaci, nu ai stiut sa incetezi.
Bataile de secunde isi pierd urmele in timpul agatat de ochii mei grei.... orfani de tine.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
1 comment:
Departe sunt de tine şi singur lângă foc,
Petrec în minte viaţa-mi lipsită de noroc.
Optzeci de ani îmi pare în lume c-am trăit,
Că sunt bătrân ca iarna, că tu vei fi murit.
Aducerile-aminte pe suflet cad în picuri,
Redeşteptând în faţă-mi trecutele nimicuri;
Cu degetele-i vântul loveşte în fereşti,
Se toarce-n gându-mi firul duioaselor poveşti,
Ş-atuncea dinainte-mi prin ceaţă parcă treci,
Cu ochii mari în lacrimi, cu mâni subţiri şi reci;
Cu braţele-amândouă de gâtul meu te-anini
Şi parc-ai vrea a-mi spune ceva... apoi suspini...
Eu strâng la piept averea-mi de-amor şi frumuseţi,
În sarutări unim noi sărmanele vieţi...
O! glasul amintirii rămâie pururi mut,
Să uit pe veci norocul ce-o clipă l-am avut,
Să uit cum dup-o clipă din braţele-mi te-ai smult...
Voi fi bătrân şi singur, vei fi murit de mult!
Post a Comment