Pages

5 March 2010

Soarele-mi alearga in noapte, cu razele in vant. Isi ascunde bratele nesfarsite in luminile tacute ale orasului. Am ars prapastia tacerii intr-un ceas sfarsit de iubire. Gandul meu, avalansa de himere, adie pe aripi de foc spre tine. E doar un intuneric de argint care-si intinde mainile spre cerul pe care arde luna. De trandafirii uitati in aducerile-aminte, m-agat, plina de speranta. De ce nu-mi intinzi mana, suflete? Trupul timpului a ramas inchis in cuvintele tale. Minutul tau mi-ar umple clipa. Doar acum. Intinde-mi mana incet, absent, desprinde-te de prezent. Saruta-mi umbra, de atingerea-i tortura... Soarele meu hoinareste la brat cu lumina, in tacere. Iarta-ma. Am rastignit orele pentru a mi te aduce mai apropape. Gandul meu se afunda in iubire. Da-mi mana acum. Plange-mi in palme, daca ti-e vrerea, ciopleste-mi un sarut de nea. E un timp doar al nostru, in care totul este fara sfarsit. E doar o noapte de argint in care mainile ni se ingemaneaza. Mi-e dor de cuvinte.

3 comments:

Adriana said...

Atât de fragedă, te-asameni
Cu floarea albă de cireş,
Şi ca un înger dintre oameni
În calea vieţii mele ieşi.

Abia atingi covorul moale,
Mătasa sună sub picior,
Şi de la creştet pân-în poale
Pluteşti ca visul de uşor.

Zam Fir Pop said...

Dcaca imaginea este o bucata din tine, buna bucata ... esti!
Sa ai o zi buna in fiecare zi!

Unknown said...

Pfuuu...criminal cadru. Teribil. Imi place mult.
Probabil ii tras din avion.
Foarte tare. Bun. Bravo.