Mi-e dor.... insa nu stiu daca de tine. Sau de omul pe care mi-am imaginat ca esti. As vrea sa cred ca ai existat realmente si nu numai in privirea mea confuza. Oare m-am pierdut in acel acord de chitara sau eram deja captiva intr-un univers in care chipul tau se mula pe fetele inexpresive ale strainilor? Vorbim o limba a tacerii pe care nu ne-o mai amintim, dar ale carei cuvinte le rostim noapte de noapte in speranta ca ne vom auzi. Sa fugim la capatul lumii cat mai avem timp....