Mi se intampla uneori sa-ti ofer increderea pe tava. Fara nicio conditie. In lipsa oricarui compromis. Iar tu alegi sa nu imi intelegi sacrificiul sau mesajul pe care incerc sa ti-l transmit. Si din acest punct ajungem sa fim pusi in situatii fara sens.  Sa ne lovim cu priviri pline de otrava. Sa ne spunem lucruri pe care mai tarziu sa le regretam si sa concluzionam ca singurul aspect care merita sa fie disecat e chiar motivul pentru care am atins acest stadiu. In astfel de momente te ascunzi in universul tau aparent solid, iar eu imi creez scenarii pe care le joc sau as putea sa le interpretez in orice punct al zilei sau al noptii. Inca nu-mi amintesc exact ce timp trebuie sa folosesc pentru verbul caracteristic situatiei in care ne aflam. Sau am impresia ca ne gasim intr-o intamplare fara nume. Sunt clipe in care te urasc pentru ca taci dincolo de o cortina fada si te amuzi vazandu-ma cum vreau sa patrund in gandurile tale atat de necunoscute. M-am temut sa recunosc ca te-am lasat sa te pierzi in urma mea, insa nici tu nu ai ridicat niciun deget pentru a preveni furtuna. Vantul a smuls si ultimii copaci de pe drumul spre noi. Ce cuvant complet si strain pentru fiecare! Nu vreau sa raman pe acest taram unde lumina devine intuneric, sub soare. Take me away from here!