Imi repet aproape in fiecare zi ca nu exista neant, ci doar neputinta mea de a merge mai departe pe drumul pe care tu mi l-ai ales. Iti amintesti cand imi spuneai ca ai uitat cum este sa fii imbratisat si sarutat de o femeie? Una care ar putea sa te transforme in icoana din prea multa iubire de oniric. Mai stii cand te temeai sa imi prinzi buzele intr-o hora tacuta, desi era atat de mult zgomot in jurul nostru, prea multe chipuri inexpresive, prea putine cuvinte care sa ne persuadeze de greseala pe care urma sa o comitem. Eroare in ochii lor, cei care nu au reusit sa ne inteleaga pentru ca nu ne cunosteau limbajul mut. Ridicam mainile spre cer pentru a cuprinde aerul pe care de-abia il eliberasem in noapte sau in zi. Imi aduc aminte ca era intuneric si timiditatea ne invada violent trupurile fragile. Oare ai crezut cand mi-ai spus ca alta imi e calea? Sau doar te minteai pentru a mia oara ca e cel mai bine daca nu ne implicam in...... Hai, imi canti o melodie care sa ma faca sa plang? Pentru tot ce tu nu ai permis sa fie. Pentru rigiditatea ta. Pentru naivitatea mea. Pentru NOI. O singura data ne-ai privit ca pe un intreg..........