Ma tem de clipele de liniste pentru ca atunci tipatul gandurilor devine mai asurzitor. Cuvintele mi se inclesteaza in falci, iar bratele sunt inerte. Strang cu frenezie de ochii tai goi, te cuprind cu degetele de ceara ale momentelor lipsite de masura. Imi spui ca te mint mult prea frumos, insa tu nu imi intelegi tacerea. Te contrazic cu o naivitate rar intalnita, admonestandu-te din priviri. Minutele de liniste nu imi sunt indiferente Ma rastignesc violent de coloana infinitului abandonata in memoria unui strain. Cum l-as putea numi pe omul ce si-a cioplit atat de adanc amprentele pe pielea mea? As putea sa-l numar printre pistruii care-mi zambesc timid tarziu in martie? Sau el se pierde printre umbrele nevazute din lumea mea? Nu te-am iertat desi mi-ai fost coloana vertebrala. Vor mai arde mii de ruguri in urma ta, necunoscutule! Iar daca tu te distantezi, te apropii si mai mult de mine pentru ca eu... te veghez din spate. So you better watch out....