Cantec

• Dintre pietrele lungi pe care le ating
• cu mana,
• privirea ta suna cel mai indepartat.
• Acum ti-o marginesc treptele albe,
• acum ti-o sfarseste luna
• pe care joaca aschiile soarelui cufundat.
• Surasul tau cu colturi abia arcuite
• deasupra-ntinderilor ovale de nisip,
• si dupa maine va fi, si dupa oasele mele albite,
• si dupa chipul tau fara chip.
• Mai ingenunchi scurg nisipul dintr-o palma intr-alta,
• ca-ntr-o clepsidra rasturnata aerian,
• in timp ce scara cu trepte albe inalta,
• si-a risipit si treptele pe care le urcam.

...........................................................................................................................................................................

• Eu nu port nimb pentru ca
• el ar fi dureros plutindu-mi stramb, deasupra unui umar...
• tu te gandeai la un
• copac, la o pasare amaruie
• si in timpul asta, eu
• existam.

...........................................................................................................................................................................................

• Ma culcasem langa glasul tau
• Era tare bine acolo si sanii tai calzi imi pastrau tamplele.
• Nici nu-mi mai amintesc ce cantai.
• Poate ceva despre crengile si apele care ti-ai cutreierat
• noptile.
• Sau poate copilaria ta care a murit undeva,
• sub cuvinte.
• Nici nu-mi mai amintesc ce cantai.
• Ma jucam cu palmile in zulufii tai
• Erau tare indaratnici
• Si tu nu ma bagai in seama.
• Nici nu-mi mai amintesc de ce plangeai
• Poate doar asa de tristetea amurgurilor
• Ori poate de drag si de blandete.
• Nici nu-mi mai amintesc de ce plangeai
• Ma culcasem langa glasul tau si te iubeam.

.............................................................................................................................................................................................

• E ca si cum ai fi murit si ti-ai trimite, mereu
• stafia subtire in gandul meu,
• ca sa-ntind bratele si bratele sa treaca prin ea
• fara s-o strice, fara s-o resfire.
• E ca si cum ai murit demult, undeva,
• fiecare gest intorcandu-mi-l in amintire!
• De-aceea am pus capcane, cu cate patru brate,
• cand treci cu glezna adevarata, pe acolo, sa ti-o-nhate.