M-am întristat în clipa în care mi-am dat seama că, de fapt, toţi sfârşim prin a iubi exact pe cine nu trebuie. Am crezut că dragostea era de-ajuns pentru a reuşi în viaţă, însă timpul mi-a demonstrat că m-am înşelat. Nu aveam deloc dreptate. În realitate, mă încăpăţânam să visez la acel sentiment care putea muta munţii din loc sau îmi putea da aripi.
Deunăzi, am primit un sms care mi-a tăiat respiraţia pentru câteva secunde: „Pur şi simplu, iubita mea trebuie să fie prezentă mereu…”
În primă instanţă, gândurile mi-au zburat spre o secvenţă din trecut, mai exact la nişte cuvinte pe care nu credeam că le voi mai auzi vreodată: „Să nu te dăruieşti nicicând total pentru că rişti să te-ndrăgosteşti şi să regreţi. Trebuie să ai grijă cui îi dai inima ta dacă nu vrei să suferi.” Acum am impresia, mai mult ca niciodată, că înţeleg altfel semnificaţia acestor cuvinte. Şi totuşi nu ţi se poate întâmpla să nu ţi se facă dor să auzi murmurându-ţi timid în ureche un „te iubesc” sau să întâlneşti mâna celui/celei care adineauri şi-a lăsat umbra peste sufletul tău.
Înainte obişnuiam să ezit în sensul că nu ştiam ce decizii să iau în diferite situaţii. „Ce fac dacă…”, „Cu ce voi rămâne dacă…”, întrebări care-mi întunecau posibila stare de bine care se putea instala şi pe strada mea. Astăzi însă îmi doresc să uit de reguli, de calcularea paşilor, vreau doar să fiu lăsată să mă îndrăgostesc de… tine.
Deunăzi, am primit un sms care mi-a tăiat respiraţia pentru câteva secunde: „Pur şi simplu, iubita mea trebuie să fie prezentă mereu…”
În primă instanţă, gândurile mi-au zburat spre o secvenţă din trecut, mai exact la nişte cuvinte pe care nu credeam că le voi mai auzi vreodată: „Să nu te dăruieşti nicicând total pentru că rişti să te-ndrăgosteşti şi să regreţi. Trebuie să ai grijă cui îi dai inima ta dacă nu vrei să suferi.” Acum am impresia, mai mult ca niciodată, că înţeleg altfel semnificaţia acestor cuvinte. Şi totuşi nu ţi se poate întâmpla să nu ţi se facă dor să auzi murmurându-ţi timid în ureche un „te iubesc” sau să întâlneşti mâna celui/celei care adineauri şi-a lăsat umbra peste sufletul tău.
Înainte obişnuiam să ezit în sensul că nu ştiam ce decizii să iau în diferite situaţii. „Ce fac dacă…”, „Cu ce voi rămâne dacă…”, întrebări care-mi întunecau posibila stare de bine care se putea instala şi pe strada mea. Astăzi însă îmi doresc să uit de reguli, de calcularea paşilor, vreau doar să fiu lăsată să mă îndrăgostesc de… tine.
2 comments:
stii...si eu credeam in iubire. insa nu e chiar asa simplu. fara ea stiu ca ar fi al naiba de greu. cu ea, e la fel de greu ptr ca e greu de unul singur, d-apoi in 2. insa atunci cand o vei gasi cu adevarat, vei stii si nik nu va mai fi la fel. problema e daca...insa trebuie sa fim optimisti!
cateodata iubesti sentimentul si nu persoana...si cred ca dragoste aia nebuneasca si faptul ca "iubesti pe cine nu trebuie" se intampla in adolescenta...de la o anumita varsta si experienta incepi sa iubesti rational si mult mai profund
Post a Comment