S-a sfarsit pe 15 februarie. Fara nicio explicatie. M-am urat atat de mult in clipa respectiva... Poate daruiesc prea mult. Poate e vina mea... Poate arat prea mult. Poate, pur si simplu, eu nu mai reprezentam notiunea lui de bine. Nu ma simt vinovata. Mi-e greu doar sa accept faptul ca ne-am transformat in niste straini... Mi-e dor de mine in clipele acelea. Mi-e teama de singuratate.... Oare am fost mai singura cand eram cu el decat actualmente? Prea putine raspunsuri si prea multe intrebari... Senseless... stiu ca mai am mult de daruit... multi oameni de pierdut.... Just don't let the sun go down on me!
I can't light no more of your darkness
All my pictures seem to fade to black and white
I'm growing tired and time stands still before me
Frozen here on the ladder of my life
Too late to save myself from falling
I took a chance and changed your way of life
But you misread my meaning when I met you
Closed the door and left me blinded by the light
Don't let the sun go down on me
Although I search myself, it's always someone else I see
I'd just allow a fragment of your life to wander free
But losing everything is like the sun going down on me
I can't find, oh the right romantic line
But see me once and see the way I feel
Don't discard me just because you think I mean you harm
But these cuts I have they need love to help them heal
1 comment:
Mmmkey, deci esti constienta de tot ce te doare si ce e rau. Ceva bun exista pe-acolo? In tine, sau in ce-a fost? Ceva de invatat? Fa un efort de vointa si scrie ceva pozitiv. Ceva constructiv. Ce ai invatat si-ti va folosi, ce ai gresit si nu vei mai gresi, cum ai vrea sa fie... Ce ai de oferit si cui... ce vrei sa primesti si de ce... Scrie ceva pozitiv!
Apoi de acolo se poate porni spre ceva mai bun... De aici... nu se porneste nicaieri.
Post a Comment