Petale

Te aşteptam la ieşirea din acea clipă
cu braţele deschise, cu inima numai iubire,
însă tu întârziai prin alte minute
poate mult mai scurte ca acesta.
Ştergeam cuvintele nerostite în acel martie
prea rece şi prea trist pentru noi.
Eram orfani unul de celălalt,
pierduţi printre crengi goale,
fulgi tăcuţi de iarnă.
Te ştiam mai bine ca pe propia-mi palmă...
au răsărit între căile noastre
uitarea, toamna şi petalele
triste ale primăverii.