Ieriā€¦

Era intuneric cand am deschis ochii. Nu reuseam sa intuiesc daca acesta era provocat de ora tarzie la care ma trezisem sau daca cazusem cu adevarat in prapastie. Incercam sa-ti caut mana, insa am gasit doar parchetul rece. Nu-mi aminteam ce se intamplase inainte sa-mi revin in simtiri pentru ca secventele care mi se derulau in fata erau mult prea vagi pentru a reconstrui evenimentele. Vedeam doar bucati de puzzle. Si cu toate ca nu desluseam ce se petrecuse cu adevarat, imi rasunau continuu in minte aceste cuvinte: "Nu te mai pot privi cu aceiasi ochi. As vrea sa te recunosc, insa tot ce gasesc e un zid nesfarsit. Te-ai intrebat vreodata cat de mult insemni pentru cei de langa tine? Desi multi dintre ei sunt oameni care pleaca si nu se uita in urma, pentru ei contezi. Sunt persoane care renunta sa se mai gandeasca la cei dragi si aleg sa se iubeasca mai mult pe ei

insisi. Oameni a caror maini ai vrea sa le mai strangi iarasi, dar nu ai mai avea cum pentru ca ei nu mai sunt langa tine. S-au indepartat atat de brusc incat nici tie nu-ti vine sa crezi. Unde ai gresit? De ce i-ai lasat sa plece? Doar tu esti vinovata!"

Era lumina cand te-am revazut. Am crezut ca esti acelasi om insa m-am inselat. Erai doar o copie infidela a celui care m-a facut fericita demult.

Stiu ca acum pot pleca.